what I used to write ... [prima sesiune]

The following text is in Romanian.

~The text was published on dbrom sometime in 2004.

prima sesiune. dumnezeule, ce stres, ce stare de neliniste a precedat acest eveniment. nu ma vedeam in stare sa imi iau vreun examen, sa fiu capabila sa stiu. nu aveam cum sa ma mai iluzionez, se apropia in viteza. am inceput sa invat, in sala de lectura, la fumoar alaturi de alti colegi, apeland la serviciile celor trecuti deja prin 2 sesiuni si plini acum de cunostinte, mai mult sau mai putin.

ne surprindeam unii pe altii. incepeam sa simt ca pot, reuseam sa invat usor. ma temeam pentru ca eu niciodata nu m-am dedicat activitatilor scolare; imi aminteam de ele la momentul necesar, ultimul. a sosit clipa sa las cursurile si cartea si seminariile. maine e primul examen. trebuia sa ma relaxez. in noaptea aceea m-am plimbat, am fost sa joc biliard si am dormit 2 ore. oare am avut emotii coplesitoare? nu imi mai amintesc, dar cu siguranta nu au lipsit si au existat fluctuatii in intensitate.

ce dezamagire! am stat inghesuiti. evident ca am avut numeroase avantaje multumita acestei aranjari sau dimpotriva, nearanjari. [urmatorele examene aminteau de strictete, de disciplina], cursurile ieseau nestingherite din banca, desi mana tremura pe ele, colile cu subiecte rezolvate treceau discret de la o persoana la alta. uneori tresaream, parca e totusi un prof in sala, de care ne temem si care ne supravegheaza. cand am iesit aveam o senzatie de bine, exista sanse sa il trec. asteptarea rezultatului nu a fost chinuitoare. intre atatia studenti care iti seamana poti face astfel incat timpul sa se scurga foarte repede.

ISSC - o batalie castigata.

pentru urmatorul am invatat serios, pana in ultimul moment, adica pana m-am saturat, m-am plictisit, pur si simplu. ascultam muzica si stateam pe coridor inconjurata de cursuri. mai fumam cate o tigara in timp ce reciteam materia. fenomenul de saturare mi se pare firesc. m-am fortat sa termin de citit si apoi le-am adunat, le-am aranjat satisfacuta si am mai stat putin sa fumez. somn? hmmm... ar fi trebuit sa ii spun lui mama sa imi trimita putin de acasa, eu nu mai aveam. am mai adunat ce am mai gasit pe aici si s-au facut vreo 2 ore.

Algebra - inca o victorie.

in seara aceea am baut vin. stateam pe balcon la etajul 4 cu niste prieteni. era frig, dar noi nu cedam. frigul, racoarea sunt minunate. imi da o senzatie de prospetime inegalabila. imi imaginez cum trec prin mine valuri de racoare, cum imi scutura celulele, cum imi iau mizeria cu ele si ma lasa curata. ma revigoreaza, ma intareste... am scos banca de la fumoar, am adus un scaun, aveam si cartofi prajiti cu putina zapada in ei, cat sa le schimbe gustul. ningea. nu-mi mai amintesc exact ce s-a intamplat, ma tem sa nu confund evenimentele, sa nu suprapun zilele. inca o saptamana pana la urmatorul examen. o nepasare inconstienta a pus stapanire pe mine, o speranta sfidatoare. exista intotdeauna 2 zile inainte de examen, nu? pana atunci sa ne relaxam, pentru noi viata inseamna mai mult decat o lupta pentru niste note, inseamna mai mult decat relaxarea aceasta ciudata care de fapt ne oboseste, dar pe care nu m-am straduit sa o evit, ci chiar am declansat-o. au urmat 2 chefuri. portarul ne-a permis, muzica putin mai incet si atat.

la examenul acesta nu am avut nici o urma de emotie, mi-am anuntat parintii ca il pic si m-am dus impacata. surpriza a fost teribila. programarea calculatoarelor - - || - au mai ramas 3, unul a fost greu, celelalte 2 mai usoare. le-am trecut. m-am surprins. totul pare posibil acum. vreau mai mult, sa aflu mai multe, sa invat. vreau sa aprofundez. amuzant? poate. poate chiar e posibil. vreau sa trec mai departe si sa o iau inainte. si pare realizabil. toate astea numai pentru ca am trecut cu bine de prima sesiune.
astfel o dorinta mai veche creste, simte tot mai puternic. vreau mai multe carti, mai multa tehnologie si literatura, sa le impac pe toate. am descoperit ca pot mai mult decat credeam. posed resurse doar ca nu mi-am dat seama unde anume sunt depozitate. nici macar acum in vacanta nu m-am oprit... nu am nevoie de cafea, tot ce imi trebuie e motivatie. si dorinta de a fi mai bun, mereu mai bun e suficienta pentru mine, suficient cat sa ma tina treaza. e o placere ametioare... tot mai mult... urmeaza depasirea barierei care se vede la orizont. ma pregatesc si la momentul potrivit imi voi lua avant. nu a fost grea prima sesiune. profesorii nu au fost asa de ingrozitori, nu le-am putut suprapune imaginea peste cea care o aveam eu in cap, nu eram aceleasi contururi, dar sunt constienta ca vor veni in anii ce urmeaza si niste profesori adevarati, duri. duritatea are un farmec incredibil, dar de multe ori, chiar si eu, ma complac in mediocritatea profesorilor indulgenti. seminaristii se zbat sa isi creeze o atitudine de profesor remarcabil, dar cei mai respectati sunt cei naturali. liderul innascut e fermecator.

indraznesc sa gandesc ca totul va fi bine si de acum inainte. am vazut ca se poate copia, desi eu nu am avut tupeul sa imi fac vreo fituica, nu stiu sa copiez. nu m-au deranjat cei indrazneti, am indraznit si eu de la altii, de la cei care au vrut sa arate. nu inteleg de ce nu ar face-o, exista o invidie si o ciuda de nedescris. afirmarea unei persoane se poate face si altfel, si daca se afirma si altii odata cu tine, ce-i? acum incepe adevarata competitie. acum sa vedem ce fel de luptator esti, cat esti de bun. arata-te, Luptatorule Adevarat! stai si astepti? si privesti cum alti se fac remarcati si desi stii atatea si poti atatea. tu ramai in obscuritate. primesti exact ce meriti, daca astepti inseamna ca nu faci nimic ca sa meriti ceva si un luptator adevarat nu sta, nu lasa pe altii in fata lui, trebuie sa devina mai mult decat un luptator, trebuie sa fie un Lider.

nu m-am bucurat sa vad restantieri, insa copiii disperati dupa note m-au amuzat; copii cu impresi despre capacitatile lor intelectuale care au fost luati prin surprindere de propria prestatie la unele examene. si astfel s-au nascut asemenea status-uri pe yahoo messenger: "Life is so ugly!!!". amuzant teribil. e bine totusi, asa nu am mai vazut "Gutza...." sau alte nume care amintesc de manifestarea naturii in toata gloria ei, insa redusa teribil cand trebuie sa reprezinte o fiinta umana care pretinde ca e muzica sunetul acela amestecat cu o voce murdara.